Implicarea într-o muncă de voluntariat în cadrul unui O.N.G., din punctul meu de vedere,este o dublă experiență. Pe de o parte,insatisfacția determinată de lipsa culturii dialogului, a comunicării cu autoritățile, de multe ori transpusă în nepăsare și dispreț de către acestea față de societatea civilă, fondurile insuficiente și inexistența resurselor pentru a aplica proiectele propuse, dezamăgirea față de criticile nefondate ale unora, neîncrederea celor din jur, impresia că nimeni nu face ceva dezinteresat, fără să obțină ceva în schimb. Dar există și cealaltă parte, aceea a bucuriei și mulțumirii că ai realizat ceva pentru comunitate, că ai lăsat ceva în urma ta, ai promovat pe cineva valoros, că poate ai fost un model pentru o perioadă scurtă de timp pentru mulți, că până la urmă ai făcut o faptă bună. Sunt momente de deziluzie, când obosești și realizezi că nu poți schimba nimic și când poate ești aproape de a renunța, alternate cu momente de satisfacție, în care te bucuri de aprecierea celor din jur, în care îți dovedești că poți, că nimic nu a fost în zadar, că se merită să insiști. În schimb, „răsplata” aprecierii oamenilor este inegalabilă din punct de vedere spiritual, îți dă încredere și speranță pentru a continua. În toți acești ani, am trecut prin toate stările descrise, dar faptul că am continuatmi-a demonstrat că satisfacția finalizării unui proiect a fost mai puternică decât „experiența”dezamăgirii. Cred că este nevoie de multă răbdare și perseverență pentru a vedea rezultatele, de o insistență surdă și consecventă și ce este cel mai important, de demnitate și verticalitate. Pentru a nu face compromisuri, a nu te abate de la principii, de la idealurile pentru care ai pornit pe acest drum greu de străbătut. Nu trebuie să ai așteptări extraordinare și rapide, fiindcă vei fi dezamăgit în scurt timp și vei claca la un moment dat. Trebuie să te obișnuiești cu „victorii” mici, cu pași mărunți, care întregite la un moment dat, după o „luptă” de lungă durată, se pot transforma în realizări „mărețe”. Trebuie să te călești cu denigrări, să conștientizezi că devii incomod pentru unii și ca atare, vor face tot posibilul să te determine să te retragi, să renunți. 

Un demers civic, asocierea într-o O.N.G. îți vadeschide multe orizonturi. Cunoști oameni interesanți, valoroși, din diferite domenii, de la care ai ce învăța, ce prelua. Ai ocazia să pătrunzi în multe medii, să evoluezi, fiindcă întotdeauna mediul își va pune amprenta asupra ta. Toate acestea reprezintă cel mai mare câștig pe care l-am simțit din momentul în care m-am implicat în activismul civic. 

Au fost și momente umilitoare, atunci când nu ne onorau cu prezența reprezentanții autorităților locale la evenimentele, activitățile pe care le organizam, sau atunci când după o muncă asiduă își arogau merite în legătură cu anumite realizări ce ne aparțineau în proporție mare. Trebuie să dai dovadă de mult echilibru, de calm și tact, să poți trece peste aceste episoade inerente, din păcate. De obicei nu îți iese, sunt stări amestecate,  puseuri de nervozitate, de inacceptare a nedreptății, cu dorința de a merge mai departe, de a depăși, stări de dezamăgire, de neputință, cu sentimentul reușitei, al concretizării unui proiect. 

Atunci când te „înregimentezi” într-o asociație trebuie să știi de la bun început că nu este loc de interese personale, că nu o faci pentru a-ți rezolva acel „ceva” pe care poate îl așteptai de mult timp, dar nu găseai „calea”. Este un demers strict bazatpe voluntariat și vei acționa întotdeauna într-un mod altruist. De aici, este posibil să apară diferende de interpretare, de viziune. 

Hotărârea îți aparține, dacă dorești să te implici, sau nu, dacă ești pregătit, sau dacă poate începi să înțelegi mecanismele pe parcurs. De tine depinde!