Blog

72052243_467485710643929_9194639835220934656_n

Polul regional de dezvoltare Galați-Brăila

Regionalizarea, înființarea anumitor poluri de dezvoltare, rămân doar teme de campanie. Fiindcă toate acestea ar declanșa mari schimbări administrative și eliminarea multor funcții publice, cu alte cuvinte restructurări și disponibilizări.
Consider că o reformă administrativă este necesară. Bineînțeles că totul începe cu elaborarea unei legislații în domeniu, foarte clară, punctuală.
Un exemplu de pol regional l-ar putea reprezinta cele două orașe despărțite de numai 15 km, Galați și Brăila. O conurbație cu peste 450000 de locuitori, a doua aglomerare urbană după București. Ideea de unificare este veche, chiar din perioada interbelică, apoi în comunism se punea problema construirii unei linii de tramvai între cele orașe. După revoluție, mulți politicieni au reluat ideea venind cu acest proiect(zonă mitropolitană) în campania electorală, chiar schițe, cum ar arăta efectiv zona dintre Galați și Brăila, ce facilități ar oferi. Dar nu s-a făcut nimic în acest sens, doar construirea unor blocuri ANL de către administrația gălațeană pe terenul jud.Brăila, printr-o hotărâre de guvern dată în acest sens în 2002. În urmă cu aproape doi ani, administrația brăileană dorind să își recupereze terenul (peste 650 ha din cele 1000 puse la dispoziție prin HG) a dat în judecată cu sprijinul guvernului primăria Galați, procesul fiind acum pe rol la Curtea de Apel București. Este foarte limpede că devenind o singură voce, cele două orașe ar deveni atractive din punct de vedere al investițiilor, infrastructurii, atragerii fondurilor europene dacă am crea și instituții comune, specializate în acest sens. Două orașe port, practic alăturate, cu potențial imens, și forță de muncă, chiar cu toată depopularea pe care au suferit-o, conectate la infrastructura națională ar deveni foarte interesante pentru investitori. Cu siguranță, dacă zona s-ar redresa economic, s-ar repopula în 10 ani. Asta ar presupune crearea unor organisme comune care să lucreze pentru polul regional. În această situație, ar suferi modificări actualele configurații, constând într-o reorganizare și comprimare a organigramelor administrațiilor proprii, ale unităților și serviciilor primăriilor.
Dar exact cum am spus, înainte de toate este nevoie de o legislație în materie, apoi de un referendum organizat la nivelul orașelor în cauză.
În primul rând, trebuie să știm dacă cetățenii își doresc unificarea orașelor.
Asociația Galați, orașul meu a organizat în urmă cu 3 ani, cu sprijinul mediului academic, o dezbatere publică cu această temă, în care s-au prezentat în fața unor reprezentanți ai administrațiilor celor două orașe vecine, avantajele înființării Polului Regional ,,Dunărea de Jos”. De atunci, nu s-a făcut niciun pas în această direcție, dimpotrivă, exact cum am menționat mai sus. Dar având în vedere că întreaga zonă ocupă ultimul loc în materie de dezvoltare din țară și implicit din Europa, discrepanța devenind aproape de nerecuperat, ce ne mai rămâne de făcut? Să găsim soluții pentru a readuce civilizația prin modernizare, dezvoltare și îmbunătățirea condițiilor de viață, sau să ne pregătim bagajul?

Polul regional de dezvoltare Galați-Brăila
de Bogdan-Radu Brînzan
x

Prietenia, pe cale dispariție

Prietenia a devenit o raritate. Mă refer la prietenia sinceră, fără interese, în care investești sentimente, bazată pe încredere și reciprocitate. Am început să confundăm noțiunea. Au devenit prieteni colegii, cunoscuții, în 30 de minute devenim prieteni cu oricine. Fiindcă de fapt nu investim nimic sentimental. Orice persoană care îți este oarecum simpatică, sau de la care poți ,,trage” vreun avantaj, devine prieten. Nu ne mai bazăm pe nimeni, așa cum nici alții nu se pot baza pe tine. La modă este competiția între ,,prieteni”. Cine agonisește mai mult, cine își schimbă mai des mașina, cine pleacă mai des în vacanțe, cine își permite mai multe. Acești ,,prieteni” îți oferă des surprize, neavând încredere, nu ți se confesează niciodată. Te pun în fața faptului împlinit și îți prezintă noua casă, noul automobil, alte realizări materiale. Cu replica deja clasică ,,n-am spus, fiindcă mi-era teamă să nu-mi meargă rău”. Deja apare o problemă, le este teamă chiar de tine, prietenul lor? Fiindcă exact cum am spus, confundă noțiunea.

În mod normal, un prieten sincer ar trebui să se bucure pentru tine, pentru realizările tale. Dar relația nefiind bazată pe încredere, pe sentimente profunde, apare această situație absurdă. Iar tu, la rândul tău, cel pus în fața faptului împlinit, ești deranjat. Te întrebi ,,De ce nu mi-a vorbit despre intențiile sale? De ce nu are încredere? Ce prietenie mai e asta?”. Îți analizezi relația, realizezi că nu este ceea ce credeai și începi să te comporți identic. Relația se degradează, se reconfigurează la un nivel inferior, devii prieten ,,de o bere”, de o distracție de week-end, doar pentru a evita singurătatea. Mai există și prieteniile intereselor comune într-o perioadă, trecătoare de altfel. Relații unite de scopul comun, ce dispar odată cu ,,obiectivul” atins. Prieteniile de interes, care reprezintă majoritatea, când unul dintre ,,prieteni” este poziționat bine pe scara socială și te poate ajuta cu una, cu alta. Ești văzut în anturajul lui, dă bine apariția, ai acces la unele informații, poate interveni pentru tine când ai nevoie. La un moment dat nu mai există dezamăgiri, fiindcă nu există așteptări. De fapt, ne abrutizăm, dezumanizăm, ne formăm așa, nu mai suntem capabili de sentimente, considerăm că asta este normalitatea. Nici nu realizăm. Dăm vina pe vremuri și nu pe noi. Nu mai avem timp decât pentru a face bani, nu mai avem timp pentru cei de lângă noi decât în aparență.

Totul este poleit, acoperit doar de o pojghiță, nimic nu este profund. Uităm repede, așa cum a și început relația. Fiindcă de fapt, nu contează. Mai sunt situații când nu vrei să-ți bați capul, la fel de grav, fiindcă practic devii indiferent din protecție, dar odată cu asta îți pierzi umanitatea, capacitatea de a te lega de cei din jur, lucru periculos și anormal. Cu atât mai mult apreciem sentimentele reale, care durează, sinceritatea, adevărul spus în față, cu cât toate acestea sunt pe cale de dispariție. Și fiecare gest nobil, uman, ne impresionează, cu cât sunt din ce în ce mai rare.

5

Reset societății?

de Bogdan-Radu Brînzan
Din ce în ce mai mulți devin obedienți. Din lașitate, de teamă, sau dominați de interese meschine. Ajung chiar în situația de a susține non-valori numai pentru a le fi și lor bine, comod, poate nefiind convinși nici ei de propria lor valoare. Se vând pur și simplu. Într-adevăr, într-un astfel de sistem este facil să urci din punct de vedere profesional și social, fiind slugarnic, ,,arzând” etape, culegând scamele de pe hainele șefilor, turnându-ți un coleg, făcându-i un compliment ,,boss-ului” zâmbindu-i, oferindu-te să-i cari geanta. Ani de zile ne-am întrebat cum a rezistat o perioadă atât de îndelungată dictatura ceaușistă. Răspunsul l-am aflat în anii ce au urmat, când am descoperit tot felul de personaje neinstruite, corupte și obediente, ce se susțin reciproc, pentru a consolida un sistem avantajos lor, ce acaparează fiecare nivel, fiecare domeniu, printr-un control total. În același timp, vorbim și despre frică. Frica de a ne exprima, moștenită din vremuri pe care ni le doream apuse, frica de a riposta, frica față de șefi, de colegi, de cunoscuți, de necunoscuți. Teama de a vorbi, de a ne susține punctul de vedere, atunci când se impune. Frica de adevăr, indiferent de consecințe, capacitatea de asumare. Concret vorbim despre vânătoarea de avantaje prin aceste mijloace, prin slugărnicie, compromisuri duse la limita demnității, prin trădare. Fiindcă nu mai sunt promovate valorile adevărate, am ajuns parcă într-o situație fără ieșire, în care ne învârtim debusolați, neîncrezători chiar și-n noi și puterea noastră, nu ne regăsim, gândindu-ne doar la evadare, nemaiavând așteptări la vreo schimbare. Bâjbâim în beznă și nu știm încotro s-o luăm.
Poate doar un reset al societății ar fi salvator.
Dar cine să-l dea?
15pod-peste-dunare3_0

Moldova fără infrastructură

Moldova este deconectată de restul țării.

Ceea ce o menține neatrăgătoare pentru investitori, distanțele de parcurs pe șoselele înguste, cu o viteză medie de 60-70 km/h, străbătând sate și localități, fiind foarte mari, iar timpul de parcurgere extrem de lung. Două autostrăzi care ar străbate regiunea istorică de la nord la sud, spre capitală, și una în ,,cruce” cu aceasta, ce ar asigura conexiunea cu Transilvania, ar rezolva problema. Dar nu se vrea, sunt numai promisiuni, proiecte, studii, legi votate, fără niciun efect. Moldova rămâne săracă, manipulabilă, ruptă de civilizație, cu o populație asistată social, dependentă, cu siguranță asta se și dorește din motive cunoscute.

Există mai multe asociații, două din Iași renumite deja, ,,Moldova vrea autostradă” și ,,Împreună pentru A8″, ce militează de câțiva ani pentru construirea autostrăzilor în Moldova, aducerea investițiilor, echilibrarea economică a situației în acest sens, comparativ cu celelalte zone istorice ale țării. Lor li s-au adăugat alte grupuri și mișcări civice(,,șîio”), ONG-uri din diverse orașe și localități din Moldova(,,Mișcarea pentru Dezvoltarea Moldovei”, ,,Asociația Galați, orasul meu”). Au fost organizate acțiuni, proteste, strângeri de semnături. Toate acestea au efecte catastrofale asupra populației, neexistând investiții, dispar locurile de muncă, posibilitățile de angajare, crescând galopant șomajul. Valorile pleacă pe capete, rata depopulării fiind în creștere de la an la an. Galațiul ține topul, în 2 decenii, orașul pierzând aproximativ 80000 de locuitori. Pe care îi regăsim în occident și orașele din Ardeal, de exemplu în Brașov există cartiere cu blocuri ocupate de gălățeni. Situația este tragică și atât timp cât nu se va dezvolta infrastructura, nu sunt șanse de schimbare. Legat de conexiuni, navale de data aceasta, la Galați a decăzut și activitatea portuară, există un proiect de revitalizare în acest sens prin construirea unui terminal de containere în Port Bazinul Nou, având în vedere că acest port este conectat și feroviar pe ecartament larg cu Republica Moldova, Ucraina și Rusia. Dar discutăm tot despre un proiect, ce a primit și o finanțare europeană, dar lucrările sunt în așteptare. Podul de la Brăila ce se construiește, legat cu autostrada ce ar străbate Moldova, ar reprezenta conectarea cu Dobrogea și portul Constanța pe cale rutieră. Este vital pentru regiune. Cert este că într-o perspectivă de 3-4 ani nu se întrevede nimic spectaculos, iar fiecare an pierdut își pune amprenta. Conurbația Galați-Brăila, ar reprezenta un pol atrăgător pentru investitori, fiindcă orașele port ar avea ce oferi, existând un potențial imens. Dacă s-ar uni din punct de vedere juridic(pol regional), ar exista o strategie clară, și-ar susține împreună interesele, și-ar dezvolta infrastructura, ar construi un aeroport, zona ar prospera. Să nu uităm că foarte mulți locuitori ai regiunii lucrează în Spania, Italia și Anglia.

Un aeroport ar fi rentabil, ar facilita și deplasarea rapidă a investitorilor. Fiindcă nu oferă nicio perspectivă după absolvire, facultățile din Galați își pierd studenții anual. Din ce în ce mai mulți tineri pleacă să studieze în alte orașe universitare din țară și străinătate. Lipsa unui viitor aici este cea mai mare problemă cu care se confruntă orașele din Moldova. Plecând tinerii, cu o populație îmbătrânită, regiunea moare încet și sigur. Este cazul ca demnitarii, cei care au pârghiile necesare, să își îndrepte atenția asupra acestei probleme grave, până nu va fi prea târziu. Fiindcă deja discrepanța de dezvoltare față de multe alte zone, este foarte mare.

de Bogdan-Radu Brînzan

galati

Galați, trecut și prezent

Orașul Galați, atestat documentar în 1445, este un oraș port de tradiție, situat la Dunăre.Există dovezi că această arie a fost locuită din cele mai îndepărtate timpuri, respectiv sec.I d.Hr.(Castrul roman de la Bărboși Tirighina), sec.IV d.Hr.(Cavoul roman).

Cel mai vechi monument istoric din oraș este Biserica Fortificată „Precista”, datând din 1647, din timpul domniei lui Vasile Lupu.

Orașul a cunoscut o înflorire economică, implicit socială și culturală în sec. XIX, atunci când între 1837-1883 portul Galați a avut regim de porto-franco. În această perioadă populația orașului a crescut de 4 ori, de la aproximativ 10 000 în 1837, la 40 000 de suflete prin 1883.  Orașul a găzduit în sec.XIX și începutul sec.XX 21 de consulate și vice-consulate, agenții navale renumite, case de comerț străine și bănci de renume mondial. Activitatea portuară a luat amploare, portul Galațiul devenind principalul exportator al mărfurilor din țară. Se exportau cereale și cherestea în principal, dar și alimente și alte produse. Existau legături comerciale cu Constantinopol, Londra, Anvers, Amsterdam, Odessa. Totodată, activitatea comercială a orașului este în plin progres, apar fabrici, ateliere meșteșugărești, manufacturi, mori, turnătorii, distilerii. Sporesc lucrările edilitare, de modernizare. Galațiul devine în 1878 unul dintre cele mai importante centre comerciale din țară. Magazinele marilor negustori care vindeau mărfuri din Franța, Anglia, Germania erau pe principalele străzi ale orașului: Domnească, Mavromol, Mare, Brașoveni.

Galațiul este singurul oraș din țară unde în 1876 funcționa o bursă, dar care nu avea un local adecvat.

Marile Puteri au stabilit înființarea Comisiei Europene a Dunării, cu rolul de a reglementa navigația pe Dunăre și au decis ca sediul acesteia să fie la Galați. A funcționat între 1856-1938. Din cei 7 delegați desemnați, doar Austria, Franța și Anglia aveau reprezentanți permanenți. A avut un rol foarte important și în susținerea conexiunii portului Galați prin infrastructură feroviară cu celelalte porturi și cu restul țării, construirea unui pod peste fluviul Dunărea.

Galațiul întâmpina probleme mari cu aprovizionarea portului cu produse din restul țării pentru export din cauza stării proaste, sau chiar inexistenței drumurilor. În 1862  se termină construcția șoselei spre Brăila, Galați-Tecuci a fost reparat în 1858, iar între anii 1853-1854 s-a executat drumul Reni-Galați.  De abia după 1863 se înregistrează o ameliorare a drumurilor prin Moldova, dar era o mare problemă conectivitatea cu Ardealul. În aceeași situație era și infrastructura feroviară. Undeva după 1867 sunt semne timide prin concesionarea și construirea liniei spre Suceava și București. În 1870 se deschide linia ferată Galați-Tecuci și Roman-Galați-București. În 1877 se deschide linia ferată Odesa-Tiraspol-Reni-Galați și cursa de pasageri pe această rută.

Galațiul devine după războiul de independență primul port al importului întregii Românii. În topul țărilor importatoare erau Austro-Ungaria, Anglia, Franța, Germania. Este perioada în care se deschid consulate, camere de comerț, case comerciale. În 1884 apare consulatul american, iar la începutul sec.XX, se deschid consulatele din America Latină: Guatemala, San Salvador și Brazilia.

Transporturile de mărfuri și pasageri sunt active pe Dunăre mai ales datorită amenajărilor realizate de Comisiunea Europeană a Dunării cu sediul în Galați. Se înmulțesc companiile de navigație, există linii navale directe cu Odesa, Londra, Marsilia, Anvers. Amsterdam, Constantinopol.  În 1919 Serviciul Maritim  Român asigura transportul de călători și mărfuri pe liniile Galați-Marsilia, Galați-Constantinopol. Serviciul de Navigație Fluvială Romănă ia ființă în 1887 și prima linie navală de pasageri Galați-Brăila se deschide în 1893.

În 1896 orașul este iluminat cu gaz aerian, la începutul sec. XX(1905-1923), se construiesc clădiri instituționale importante pe care le regăsim și le putem admira și astăzi(Palatul Administrativ, Palatul Navigației, Catedrala episcopală, Pescăriile Statului, Palatul de Justiție). În 1900 se deschide prima linie de tramvai tras de trăsuri, iar în 1902 tramvaiul electric avea un traseu de 13 km.  Galațiul devine prin apariția „Pescăriilor Statului” unul dintre cele mai mari centre de desfacere și ambalare a peștelui din Europa.

Orașul a cunoscut o înflorire deosebită în perioada 1900-1930, devenind la recensământul din 1930 din punct de vedere al populației(aproximativ 112.000 de locuitori) al cincilea oraș din România, după București, Chișinău, Iași și Cernăuți.

        Șantierul naval are o istorie încărcată. Încă din sec. XVIII se construiau la Galați vase de mare(caravele) pentru Alexandria și corăbii pentru Imperiul Otoman, fapt atestat și de Dimitrie Cantemir. În 1857 la Galați ia fiinţă o companie navală puternică („Compania franco-danubiană”) cu 700-800 de angajaţi, care însă dispare în 1878. În 1887 apare arsenalul marinei. Însă părintele șantierului naval gălățean este considerat Gheorghe Fernic, care în 1893 deținea doar o turnătorie în fier și bronz, dar care în 1897 pe un teren solicitat primăriei, cu sprijinul financiar al unor investitori francezi, deschide șantierul naval, unde în 1899 erau reparate primele nave la „Ghe. Fernic &Co”. În perioada comunistă și-a păstrat locul de șantier important în țară și chiar în țările din blocul comunist, iar din 1999 a fost preluat de investitorul olandez Damen Shipyards care deține pachetul majoritar.

 

Viața socială și culturală înregistrează un progres la începutul sec.XX, apar teatre, se înființează filarmonica(1916), Biblioteca V.A.Urechia, orașul este vizitat de personalități ale vieții culturale. Spre finalul sec.XIX și începutul sec.XX câteva licee renumite din Galați se mută în construcții noi, impunătoare și se înființează instituții de învățământ(Școala Normală, Liceul V.Alecsandri, Școala Comercială, Notre Dame de Sion, Școala Germană).

Se construiesc parcuri, grădini publice, sunt aduși peisagiști străini, sunt dezvelite statui ale unor personalități: 1911- statuia lui M.Eminescu în Parcul Central și statuia lu C.Negri în 1912 în Piața Regală.

În 1926 se deschide prima linie aeriană de călători București-Galați-Chișinău, aterizând primul pasager pe aeroportul Galați, care este închis de comuniști 3 decenii mai târziu la ordinul U.R.S.S.

Din păcate, centrul orașului care nu era cu nimic mai prejos ca arhitectură față de alte capitale, orașe din vestul Europei, este distrus aproape în totalitate în 1944 când trupele germane în retragere și aviația americană bombardează străzile Domnească, M.Bravu, Portului, căzând aproape toate imobilele. Comuniștii reconstruiesc centrul după propriul proiect, determinând dispariția Pieței Regale și a unor străzi ce legau portul de centrul orașului.

În perioada comunistă orașul cunoaște o înflorire după construirea Combinatului Siderurgic, prin industrializarea forțată și angajarea multor muncitori provenind din mediul rural. În așa fel orașul ajunge în 1989 la o populație de 320000 de locuitori, dintre aceștia aproximativ 40000 lucrând  în combinat. În anii 50 se înființează diferite institute de învățământ superior(Îmbunătățiri funciare, mecano-naval, pedagogic), în 1974 luând ființă Universitatea din Galați, care în 1991 devine Universitatea „Dunărea de Jos”.

După revoluție și închiderea unor fabrici, uzine din Galați, scăderea capacității de producție după privatizare a combinatului, orașul cunoaște un declin pe care îl resimțim și astăzi. Lipsa unei strategii, a conectivității orașului, izolarea acestuia prin inexistența drumurilor de viteză și conexiunea cu restul țării, scăderea activității portuare, lipsa locurilor de muncă determină depopularea masivă și exodul locuitorilor, tinerilor, spre vestul țării și țările dezvoltate din Europa și nu numai. Orașul înregistrează în cele 3 decenii scurse de la revoluție o scădere a populației cu aproximativ 80000 de locuitori, ajungând în prezent la 240000.

                                                        de Bogdan-Radu Brînzan

Notă: sursele de inspirație au fost- Paul Păltănea „Istoria Galațiului de la origini până în 1918”, „Galați, vocație europeană”, sub egida Europe Direct Galați, articole din Adevărul de Galați, Viața liberă și Wikipedia.

sania lui mos craciun

„Sania lui Moș Crăciun”

„Sania lui Moș Crăciun” s-a oprit pe 21.12.2018 la Cinema 3D Galati (Casa de Cultură) si a umplut de bucurie inimile copiilor din salã. Multumiri dnei Spanu Anna Coca pentru frumoasa initiativa, multumiri membrilor Asociației Galați, orașul meu pentru promovarea si sustinerea acestui frumos eveniment.

Deasemenea au fost premiati elevii: Iustina Vătafu de la Școala Slobozia Conachi, jud. Galați, pentru talentul său artistic de excepție și Bogdan Ionut Rotaru de la C.N.M.K. pentru implicarea sa ca voluntar la activitățile asociației și talentul său în arta fotografică. Felicitãri tuturor!

Membrii Asociației Galați orașul meu mulțumesc tuturor celor care au contribuit cu cadouri și i-au făcut fericiți pe copii!

mos craciun

reflectii

Reflecții

         Implicarea într-o muncă de voluntariat în cadrul unui O.N.G., din punctul meu de vedere,este o dublă experiență. Pe de o parte,insatisfacția determinată de lipsa culturii dialogului, a comunicării cu autoritățile, de multe ori transpusă în nepăsare și dispreț de către acestea față de societatea civilăfondurile insuficiente și inexistența resurselor pentru a aplica proiectele propuse, dezamăgirea față de criticile nefondate ale unora, neîncrederea celor din jur, impresia că nimeni nu face ceva dezinteresat, fără să obțină ceva în schimb. Dar există și cealaltă parte, aceea a bucuriei și mulțumirii că ai realizat ceva pentru comunitate, că ai lăsat ceva în urma ta, ai promovat pe cineva valoros, că poate ai fost un model pentru o perioadă scurtă de timp pentru mulți, că până la urmă ai făcut o faptă bună. Sunt momente de deziluzie, când obosești și realizezi că nu poți schimba nimic și când poate ești aproape de a renunța, alternate cu momente de satisfacție, în care te bucuri de aprecierea celor din jur, în care îți dovedești că poți, că nimic nu a fost în zadar, că se merită să insiști. În schimb, „răsplata” aprecierii oamenilor este inegalabilă din punct de vedere spiritual, îți dă încredere și speranță pentru a continua. În toți acești ani, am trecut prin toate stările descrise, dar faptul că am continuatmi-a demonstrat că satisfacția finalizării unui proiect a fost mai puternică decât experiențadezamăgirii. Cred că este nevoie de multă răbdare și perseverență pentru a vedea rezultatele, de o insistență surdă și consecventă și ce este cel mai important, de demnitate și verticalitate. Pentru a nu face compromisuri, a nu te abate de la principii, de la idealurile pentru care ai pornit pe acest drum greu de străbătut. Nu trebuie să ai așteptări extraordinare și rapide, fiindcă vei fi dezamăgit în scurt timp și vei claca la un moment dat. Trebuie să te obișnuiești cu „victorii” mici, cu pași mărunți, care întregite la un moment dat, după o „luptă” de lungă durată, se pot transforma în realizări „mărețe”. Trebuie să te călești cu denigrări, să conștientizezi că devii incomod pentru unii și ca atare, vor face tot posibilul să te determine să te retragi, să renunți. 

Un demers civic, asocierea într-o O.N.G. îți vadeschide multe orizonturi. Cunoști oameni interesanți, valoroși, din diferite domenii, de la care ai ce învăța, ce prelua. Ai ocazia să pătrunzi în multe medii, să evoluezi, fiindcă întotdeauna mediul își va pune amprenta asupra ta. Toate acestea reprezintă cel mai mare câștig pe care l-am simțit din momentul în care m-am implicat în activismul civic. 

Au fost și momente umilitoare, atunci când nu ne onorau cu prezența reprezentanții autorităților locale la evenimentele, activitățile pe care le organizam, sau atunci când după o muncă asiduă își arogau merite în legătură cu anumite realizări ce ne aparțineau în proporție mare. Trebuie să dai dovadă de mult echilibru, de calm și tact, să poți trece peste aceste episoade inerente, din păcate. De obicei nu îți iese, sunt stări amestecate,  puseuri de nervozitate, de inacceptare a nedreptății, cu dorința de a merge mai departe, de a depăși, stări de dezamăgire, de neputință, cu sentimentul reușitei, al concretizării unui proiect. 

Atunci când te „înregimentezi” într-o asociație trebuie să știi de la bun început că nu este loc de interese personale, că nu o faci pentru a-ți rezolva acel „ceva” pe care poate îl așteptai de mult timp, dar nu găseai „calea”. Este un demers strict bazatpe voluntariat și vei acționa întotdeauna într-un mod altruist. De aici, este posibil să apară diferende de interpretare, de viziune. 

Hotărârea îți aparține, dacă dorești să te implici, sau nu, dacă ești pregătit, sau dacă poate începi să înțelegi mecanismele pe parcurs. De tine depinde!

Borcea 2

La multi ani Asociația Galați, orașul meu

Pe 1 septembrie 2018, Asociația Galați, orașul meu a împlinit 4 ani de existență. Cu această ocazie, am organizat o plimbare pe Dunăre cu nava istorică Borcea, susținând în același timp și reintroducerea navelor de pasageri pe Dunăre pe perioada estivală. Au participat 135 de persoane, ce s-au bucurat de plimbarea pe Dunăre, în Insula Mare a Brăilei.

https://www.viata-libera.ro/eveniment/113655-plimbare-pe-dunare-cu-nava-borcea

Borcea 1Borcea

frontiera

Cercetaşi mari şi mici

Într – un proiect comun, Asociația Frontiera Gălățeană, Asociația Galați, orașul meu au montat și dezvelit două basoreliefuri, înfățișându-i pe Ștefan cel Mare și Sfânt la Centrul pentru persoane vârstnice de pe strada Războieni și Vlad Țepeș la Regimentul 528 ISR Brăila, ambele instituții avându-i ca patroni spirituali pe domnitorii menționați.

Au fost organizate și ceremonii religioase și militare(la unitatea militară), cu acest prilej.

oamenipolitia frontieraoameni2

aero galati ok

Expoziţia „AERO GALAŢI 3”

Expoziţie de fotografie la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii din Galati

Prezentare inedită a Dunării din perspectivă aeriană.

Vineri, 29 iunie 2018, de la ora 11,00, la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi va avea loc vernisajul expoziţiei de fotografie „Aero Galaţi 3”, organizată de instituţia muzeală gălăţeană  în colaborare cu Asociaţia „Galaţi, oraşul meu”.

Manifestarea se constituie într-o prezentare inedită a Dunării, de ziua ei, alături de oraşul Galaţi, prin intermediul fotografiilor realizate din perspectivă aeriană.  Autorii, George Nica şi Marian Cepeha, vin în faţa publicului gălăţean cu o hartă aeriană a oraşului şi a Dunării, prin instantanee de zi şi de noapte, realizate în perioada 2016-2018. Expoziţia „Aero Galaţi 3” va rămâne deschisă la Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii „Răsvan Angheluţă” Galaţi până pe 29 iulie 2018.

1 2 3 4