Conceptul de Smart City are în prim-plan cetățeanul, implicarea sa în viața comunității, spiritul său de inițiativă. În orașele dezvoltate bugetul înainte de a fi votat este postat pe site-ul primăriei. ONG-urile, societatea civilă în ansamblu, pot veni cu propuneri de prioritizare a unor proiecte. Și mai ales, ce intră pe bugetul participativ. Din păcate, de multe ori, această comisie de bugetare participativă este eminamente politică, în condițiile în care ar trebui să fie majoritar formată din reprezentanți ai societății civile. De aceea se votează tot ce se dorește, cu iz și interese clar politice, altfel încet propunerile societății civile cad precum popicele. Este un simulacru de comunicare și implicare a comunității în viața ,,cetății”. Practic, nimic din ce se consideră important, prioritar pentru oraș, tot ce vine dinspre societatea civilă nu este luat în seamă, iar agenda publică a autorităților locale nu se pliază pe ce trebuie cu adevărat făcut. Astfel, bugetarea participativă devine un instrument politic de direcționare discreționară a unor fonduri mascată doar de un vot dat într-o comisie din care face parte societatea civilă, dar care nu are niciun cuvânt de spus fiind doar de decor.
De Bogdan-Radu Brînzan