Ați trăit vreodată sentimentul rutinei apăsătoare? Când simți nevoia unei schimbări. Când zilele seamănă unele cu altele, când nu te mai simți parcă util. Și te gândești la o schimbare a serviciului, a locuinței, a garderobei, sau eventual numai a decorului.
Când îți dorești altceva, mai motivant. Undeva unde te regăsești, poți veni cu inițiative, îți poți pune în valoare anumite calități pe care tu ești conștient că le ai, știind că poți mai mult, acolo unde ești și apreciat. Fiindcă aprecierea, respectul îți dau impuls, te motivează să mergi mai departe. Să ai sentimentul apartenenței la o echipă și a rezultatelor pozitive care vin tocmai din acest motiv. Vrei să lași ceva palpabil în urma ta, de care să se folosească și alții, vrei să îți aduci aportul, să fii util. Uneori nu te mai gândești doar la salariu, ci la cât de mult îți place ce faci. Să nu percepi ziua de luni ca pe o altă pedeapsă, să pleci la serviciu bine dispus, așteptând provocările zilei.
Există așa ceva?…
Parcă îți dorești la un moment dat să cunoști oameni noi, interesanți, care transmit un ,,vibe” pozitiv, de la care ai ce învăța, prelua. Oameni care au trăit experiențe interesante, comunicativi, deschiși, pe care vor să le transmită și celorlalți.
La un moment dat ai nevoie de noi provocări, poate vrei să urci pe scara socială, sau doar pur și simplu vrei să ieși din monotonia cotidiană făcând altceva ce îți aduce satisfacție. Îți găsești defularea prin implicarea în diverse activități în legătură cu hobby-urile pe care le ai, indiferent că sunt culturale, sportive, civice, sau de altă natură.
Câteodată realizezi că toate acestea nu rezolvă situația. Vrei o schimbare radicală. Începi să cochetezi cu ideea de a pleca în alt oraș, sau chiar în altă țară. Vrei o calitate net superioară a vieții, adică siguranță, un sistem medical de calitate, vrei servicii civilizate. Îți trebuie curaj să iei hotărârea de a te desprinde, să lași totul în urma ta, să pleci într-o aventură urmându-ți ,,calea”.
Pui în balanță ce pierzi și ce câștigi. E timpul să te gândești la tine, sau te raportezi la părinți, rude, prieteni dragi?
de Bogdan-Radu Brînzan