Asociația Galați, orașul meu a transmis o adresă Ministerului Culturii prin care se solicita o lămurire în legătură cu vânzarea yactului „Libertatea” și demersul statului român de recuperare al acestuia:
„Bună ziua, Domnule Ministru!
Sunt convins că sunteți în cunoștință de cauză că statul român a
pierdut un yacht de valoare, clasat în categoria „Tezaur”. Este vorba
despre nava „Libertatea”, ce a aparținut familiei regale fiind cumpărat de guvernul Tătărăscu în 1937, actualmente navigând sub numele „Nahlin”. În 1999 pe când era în proprietatea societății „Regal S.A.” din Galați, nava a părăsit România. A fost vândută unui cetățean britanic, contra unei sume derizorii, fiind scos din categoria în care era clasat(Tezaur) pentru a putea fi comercializată. Yachtul era un simbol al orașului Galați, îi simțim și după două decenii lipsa și nimic nu va umple vreodată golul lăsat.
Domnule Ministru, credeți că statul român ar putea recupera acest yacht ce ne-a aparținut, ministerul pe care îl conduceți ar putea începe demersurile juridice de recuperare a navei?
Sunt convins că există suficiente documente care atestă apartenența navei și faptul că negocierea de vânzare a acesteia a cuprins și posibilitatea întoarcerii după restaurare.
Vă mulțumesc pentru atenție și susținere!”.
Raspuns Ministerul Culturii si Identitatii Nationale:
Președinția Romaniei la Conșiliul Uniunii Europene
Către: Domnul Bogdan-Radu BRÎNZAN, Președinte Asociația Galați
E-mail: bbradu70@yahoo.com
Ref.: recupereare bun cultural mobil „nava Libertatea”
Stimate domnule Presedinte,
”Având în vedere petiția dumneavoastră, transmisă Ministerului Culturii și Identității Naționale și înregistrată cu nr. 96/BCDS/11.02.2019, vă comunicăm următoarele:
Nava ”Libertatea” a fost clasată în categoria juridică Tezaur a patrimoniului cultural național mobil, prin Ordinul Ministrului Culturii nr. 3041 / 14.07.1998. Clasarea navei a fost aprobată în ședința Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din data de 18.05.1998, având la bază procesul-verbal al comisiei de expertiză încheiat în data de 27.04.1998 la Muzeul de Istorie Galați. La data clasării, vasul se afla în proprietatea S.C. Regal S.A. din
Galați. Societatea Comercială Regal S.A. Galați a contestat clasarea în categoria juridică Tezaur a navei ”Libertatea”, atât pe cale administrativă, cât și judecătorească. Acțiunea formulată de reclamant a fost respinsă ca nefondată, iar prin sentința civilă nr. 37 din 25 februarie 1999, pronunțată în dosarul nr. 841 din 1998, Ministerul Culturii a câștigat procesul.
Societatea Comercială Regal S.A. a organizat o licitație publică pentru vânzarea navei și aceasta a fost cumpărată, în decembrie 1998, de către EDMISTON &COMPANY Ltd. din Marea Britanie. Firma EDMISTON COMPANY Ltd. a solicitat declasarea vasului ”Libertatea”, solicitarea de declasare fiind respinsă prin Hotărârarea nr. 1/22.11.2001. Ca urmare a analizei recursului grațios, prin care firma EDMISTON & COMPANY Ltd. solicita anularea Hotararłl nr. 1/22.11.2001, Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a adoptat Hotărârea nr. 1/16.01.2002 de respingere a cererii de anulare. EDMISTON COMPANY, în calitate de proprietar, a solicitat Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor eliberarea avizului de export temporar în vederea restaurării vasului, la Șantierul Naval Even Port Royal din Marea Britanie, unde a fost construită nava. În baza documentației înaintate Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor de către EDMISTON COMPANY, având în vedere avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor din ședința din data de 15.09.1999, precum și Certificatul de export temporar nr. 131/17.09.1999, s-a emis Ordinul Ministrului Culturii nr. 2042/24.09.1999 prin care se aprobă părăsirea teritoriului național al României a vasului ”Libertatea” pentru perioada 19.09.1999- 25.08.2000. Polița de asigurare prin care a fost asigurată scoaterea temporară a navei a fost plătită la ASIROM și suma este de 265 de mii de dolari, sumă plătită de firma S.C. EDMISTON COMPANY S.R.L. Constanța. Firma românească S.C. EDMISTON COMPANY S.R.L. din Constanța este subsidiara Companiei EDMISTON &COMPANY LIMITED cu sediul în Londra.
Ulterior, au fost făcute mai multe solicitări de prelungire a exportului temporar și s-a aprobat prelungirea exportului temporar pentru perioadele:
25.08.2000 – 24.08.2001 (aprobat în ședința Biroului Comisiei Naționale a Muzeelor și
Colecțiilor din data 03.07.2000; Certificat de export temporar nr. 155/07.07.2001 ); – 25.08.2001-24.04.2002 (Certificat de export temporar nr. 190/05.09.2001); – 25.04.2002-05.09.2002 (nr. înregistrare 219/22.04.2002).
După data menționată mai sus, la nivelul direcției de specialitate din cadrul Ministerului Culturii și Identltațll Naționale nu au fost înregistrate alte solicitări de prelungire a exportului.
În ședința din data de 08.07.2002 a Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor, ca urmare a
solicitării de declasare a vasului ”Libertatea”, adresată de către dl. Nicholas Edmiston, în calitate de președinte al firmei EDMISTON COMPANY Ltd. , Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor a hotărât trecerea vasului ”Libertatea” din categoria juridică Tezaur în categoria juridică Fond, prin Hotărârea nr. 2/08.07.2002. În temeiul procesului-verbal al ședinței Comisie Naționale a Muzeelor și Colecțiilor și al Hotărârii nr. 2/08.07.2002 a fost emis Ordinul Ministrului Culturii și Cultelor nr. 2600/17.07.2002, prin care vasul ” Libertatea”, aflat în proprietatea EDMISTON COMPANY Ltd. , trece din categoria juridică Tezaur în categoria juridică Fond a patrimoniului cultural național mobil. Tot în acest ordin se specifică faptul că, pentru aprobarea exportului definitiv al vasului, proprietarul se va adresa Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Constanța. Prin adresa nr. 4483/R.T./14.08.2002 Ministrul Culturii și Cultelor comunică către EDMISTON
COMPANY Ltd. , conținutul Ordinului nr. 2600/17.07.2002, precum și faptul că la data de 23.07.2002 a fost acordată aprobarea pentru exportul definitiv al vasului ”Libertatea” de către Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național Constanța. Tot în această adresă se specifică faptul că, „urmare a trecerii vasului ”Libertatea” în categoria Fond și a aprobării exportului definitiv al vasului în Marea Britanie, orice litigiu între Ministerul Culturii și Cultelor / Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor și proprietar a fost definitiv închis.
Față de cele anterior menționate, mai precizăm că Legea nr. 182/2000 privind protejarea patrimoniului cultural permitea, la momentul respectiv, exportul definitiv al bunurilor culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor juridice de drept privat.
LEGE nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil
Art. 37
(1)Scoaterea peste frontieră a bunurilor culturale mobile constituie operațiune de export, care poate fi temporar sau definitiv.
(2)Exportul temporar sau definitiv al bunurilor culturale mobile clasate sau neclasate se efectuează numai pe baza certificatului de export.
(3)Certificatul de export va fi emis de direcțiile județene pentru cultură și patrimoniul cultural național, în condițiile prezentei legi.
(4)Certificatul de export temporar pentru bunurile culturale mobile clasate în tezaur, indiferent de proprietar sau de titularul dreptului de administrare, va fi avizat de Comisia Națională a Muzeelor și Colecțiilor și aprobat de ministrul culturii.
(5)Scoaterea din țară, pe orice cale, a bunurilor culturale mobile pentru care nu s-a obținut certificatul de export temporar sau definitiv, eliberat în condițiile legii, constituie operațiune de export ilegal.
Art. 38
(1)Bunurile culturale mobile clasate, aflate în proprietatea statului sau a unităților administrativ-teritoriale, se exportă numai temporar și numai pentru organizarea unor expoziții în străinătate, pentru investigații de laborator, restaurare sau expertizare.
(2)Bunurile culturale mobile clasate în tezaur, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate numai temporar.
(3)Exportul definitiv al bunurilor culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, se face numai potrivit dispozițiilor art. 37
alin. (2) și (3), după modificarea prealabilă în evidența fondului, efectuată de Ministerul Culturii.
Odată cu republicarea Legii nr. 182/2000 în anul 2008 și, ulterior, în anul 2014 se revine asupra acestei prevederi, astfel încât bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare și semnificație comparabile, care pot constitui unicate sau rarități pentru patrimoniul muzeal din România.
LEGE nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil*) – Republicare 2008
Art. 39
(1)Bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare și semnificație comparabile, care pot constitui unicate sau rarități pentru patrimoniul muzeal din România.
(2)Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin ordin al ministrului culturii și cultelor, cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.
(3)Bunul cultural obținut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.
LEGE nr. 182 din 25 octombrie 2000 privind protejarea patrimoniului cultural național mobil*) – Republicare 2014
Art. 39
(2)Schimbul prevăzut la alin. (1) este aprobat prin ordin al ministrului culturii, cu avizul Comisiei Naționale a Muzeelor și Colecțiilor.
(1)Bunurile culturale mobile clasate în fond, aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat, pot fi exportate definitiv, numai în cadrul unui schimb de bunuri culturale, cu valoare și semnificație comparabile, care pot constitui unicate sau rarități pentru patrimoniul muzeal din România.
(3)Bunul cultural obținut prin schimbul prevăzut la alin. (1) urmează regimul juridic al bunului dat în schimb.”